Duminică 16 februarie 2003 s-a desfăşurat pe Poligonul Auto Tărlungeni, de lângă Braşov, “Cupa Zăpezii 2003“.
După ce la finele anului trecut braşovenii de la AutoBlic, organizatorul acestei frumoase competiţii, au marcat încheierea sezonului 2002 tot cu o competiţie pe zăpadă – Regruparea din Chei – desfăşurată pe un traseu în apropiere de Râşnov, ei au dorit ca în acest fel să ne aducă aminte că peste o lună şi jumătate Campionatul Naţional de Raliuri porneşte din nou la drum, prima etapă – Raliul Braşovului – fiind programată la începutul lunii aprilie chiar la Braşov.
Această competiţie a prilejuit celor prezenţi întâlnirea cu cei care ne-au bucurat nu o data cu evoluţiile lor. Între ei multiplul campion naţional Titi Aur, care cu această ocazie a efectuat un mini-test alături de noul său copilot – Adrian Berghea, Dan Gârtofan, Manu Mihalache, Marius Savu, Ciprian Ciobotaru, ca să menţionăm doar pe câţiva.
Numărătoarea inversă pentru startul noului campionat naţional a început…
Probabil ca pentru nimeni nu reprezinta o noutate pozitia “contra” pe care o mare parte din presa de la noi si din oamenii de sport o au fata de participarea echipajului Constantin Aur/ Silviu Moraru in Grupa N a Campionatului Mondial de Raliuri. Din pacate nimeni (pana acum cel putin) nu a luat taurul de coarne, incercand sa puna in pagina ceea ce in acest moment circula doar ca “vocea urbei” in discutii private.
In urma cu doua saptamani, cand Titi Aur primea cupa pentru “Cel mai bun pilot roman al anului 2002”, am fost oarecum uimit de caldura cu care sala l-a aplaudat. Ma gandeam insa inca de pe atunci cati din cei ce il aplaudau pe Titi o faceau in credinta si cati doar de circumstanta…
La cateva zile de la Gala Campionilor 2002 am publicat pe prima pagina rallyROM articolul “Schimbarea la fata a Romaniei”, articol care, asa cum ne asteptam, a creat deja replici dintre cele mai dure la adresa noastra. Din pacate se pare ca sensul dat de noi acelui articol nu a fost perceput in mod corespunzator si tocmai de aceea dorim nu atat sa intram in polemici cu cei care ne acuza, cat sa incercam sa lamurim pozitia noastra.
Ca un exemplu asupra felului cum a fost inteles articolul nostru, vom folosi un mesaj primit la redactie in urma cu cateva zile (facem mentiunea ca nu am intervenit in nici un fel asupra textului, el fiind prezentat exact asa cum ne-a parvenit):
“Stimate Domnule,
Felcitari pentru pagina pe care o coordinati si pentru incercarea de a furniza informatii pasionatilor din Romania. As avea insa niste comentarii legate de materialul “Schimbarea la fata a Romaniei”. Din start vreau sa spun ca accept ideea privind rolul de veritabili ambasadori pe care il joaca sportivii. De aici insa si pana la a-l compara pe Titi cu Iolanda Balas, Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Ion Tiriac si Gheorghe Hagi, cred ca este o cale foarte lunga! Nimeni nu contesta titlurile cucerite de Titi. Dar trebuie sa recunoastem ca nivelul campionatului este inexistent in comparatie cu cel din Campionatul Mondial. Sigur, pentru Titi este o mare realizare sa poata participa! Orice comparatie cu personalitati mondiale ale sportului nu este doar exagerata dar nici macar nu este fair fata de marii campioni. Cat despre pasul pe care il face ar fi mai bine sa vorbim dupa terminarea Raliului Suediei! Marii sportivi au fost intotdeauna capabili sa-si vada de lungul nasului, fara a incerca sa iasa in evidenta mai mult prin declaratii decat prin fapte. Ori la acest capitol, palmaresul international al lui Constantin Aur este stralucitor prin lipsa. Conform acestui principiu, ar trebui sa sarim in sus de bucurie daca s-ar gasi un roman care sa vrea sa participe in Turneul celor Patru Trambuline sau o echipa care sa-si incerce norocul la curling. De la a vrea pana la a face o figura onorabila este cale lunga. Si, va rog sa ma scuzati, cred camenirea presei este sa redea faptele in functie de importanta si mai ales rezultat! Altfel ajungem la ceea ce se cheama mai neortodox, capitolul datului de limbi. Si nu cred ca acesta este drumul pe care vreti sa-l urmati.
Cine v-a spus ca automobilismul romanesc este necunoscut in afar tarii sa stiti ca a gresit. Asa cum este el, mai slab sau mai bun, in foarte multe locuri se stie despre el. Si sa nu uitam ca prima victorie obtinuta de Ford in Raliul Monte Carlo este opera unui Roman! Si tot asa, Stefan Vasile, Ludovic Balind & Comp, au luat startul la cateva etape din Campionatul Mondial, obtinand rezultate mai mult decat onorabile. Sa vedem daca Titi va reusi sa se apropie macar de acestea.
In concluzie, cred ca “raurile” din presa ar trebui sa curga dupa si nu inainte de eveniment! Nu de alta, dar altfel riscam sa ne acoperim de penibil cand la aflarea rezultatelor nu vom avea curajul sa scriem nici macar un sfert din cat am scris inainte. Poate ca atunci se va pune doar problema scuzelor. Asa cum a fost la intoarcerea din Austria!
PS: Va intreb cu obiectivitate, stiati ca Raileanu Costica n-a reusit sa-si stranga bugetul necesar pentru a participa in Formula Ford. Si asta desi n-ar fi avut nevoie decat de 100.000USD, adica 20% din cat se vehiculeaza ca ar fi luat Titi de la Rafo. Este normal? Iar acesta este un pilot tanar, a carui valoare a fost deja demonstrata in Franta! Uitati-va la timpii lui si o sa vedeti ca este unul dintre cei pe care s-ar putea construi imaginea automobilismului romanesc peste hotare.”
In primul rand facem mentiunea ca in articolul publicat de noi nu am incercat macar sa comparam performantele obtinute de Titi Aur (pe plan intern) cu cele ale altor sportivi romani de renume mondial. Am spus doar ca sportivul (ca termen generic) este un adevarat ambasabor al tarii sale si ca o natiune poate ajunge sa fie identificata in lume prin numele unui sportiv cunoscut si recunoscut pe plan extern. Trebuie tinut cont insa de faptul ca si sportivii mentionati de noi – fie ca vorbim aici de Nadia Comaneci sau de Gheorghe Hagi – au inceput prin a se afirma pentru inceput pe plan intern si abia ulterior pe plan international, pentru ca e evident, nimeni nu se naste sau devine peste noapte campion mondial sau olimpic. In fapt, aproape intreg articolul nostru se refera la sport in general si la impactul pe care il are prezenta intr-o competitie a unui sportiv – reprezentant al unei natiuni – indiferent de numele sau si de sportul pe care il practica. Sincer m-as bucura sa aud ca un sportiv roman va participa chiar si in Turneul celor Patru Trambuline sau intr-o competitie de curling, daca luam in calcul spatiul de emisie pe care canalul Eurosport – ca sa dau exemplul cel mai la indemana – il acorda acestor doua sporturi… De ce oare ne place sa minimalizam din oficiu un sport sau evolutia unui sportiv? Sa fie aici de vina capra vecinului care, chiar privita din satelit, tot pare mai mare si mai grasa decat a noastra si trebuie neaparat sa moara pentru satisfacerea unui moft?
Ca sa venim acum la cestiune, s-a creat din pacate impresia gresita ca participarea echipajului Aur/ Moraru in Campionatul Mondial trebuie neaparat sa se “soldeze” cu obtinerea unui titlu mondial sau cu o lupta “la varf”, orice alt rezultat reprezentand in mod obligatoriu “o rusine”. La fel s-a creat o imagine deformata asupra acestei participari, toata lumea vazand in aceasta actiune “participarea lui Titi”, nepunandu-se deloc accentul pe faptul ca aici avem de-a face cu o premiera pentru sportul automobilistic romanesc, premiera ce poate deschide drumul altor talente pe care in acest moment multi le vad, insa putini le recunosc si le pun in valoare. Mass-media joaca sau ar trebui sa joace un rol deosebit de important in formarea unei opinii realiste. Unde sunt “raurile din presa”? Unde sa mai facem loc si automobilismului? Intre partida de sex lejer a lui Ronaldo si transferul nu-stiu-carui fotbalist la nu-stiu-care echipa? Intre Mitica Dragomir si George Copos? Toata lumea sta “la cutie” si asteapta rezultatul din Suedia, frecandu-si palmele, in asteptarea unui rezultat negativ, din dorinta de a-l crucifica cu orice pret pe Titi. La urma urmei, cu ce a gresit acest om? Intr-o discutie particulara cu un pilot (al carui nume nu-l vom dezvalui din motive lesne de inteles), acesta ne spunea: “Stii cum am fost noi cu Titi? (prin “noi” a se intelege pilotii din campionatul intern n.n.). Am fost un fel de “nemtii cu românii”. Noi trageam cu Daciile, el mergea pe Peugeot 205… Ne-am luat noi o masina mai acatarii, el vine cu Audi S2… schimbam noi masina, el vine cu Toyota, apoi cu Seat WRC… Asta e, frate… A prins de fiecare data cate un tren bun, in vreme ce noi ne uitam mereu cum trece ultimul vagon…“
Nu am fost si nu vom fi dintre cei care pregatesc dinainte doua comentarii – unul in caz ca e… de bine si unul in caz ca e… de rau. Nu incercam sa-l ridicam in slavi pe Titi, asa cum nu incercam sa minimalizam performantele altui pilot. Consideram ca pentru fiecare pilot competitia ar trebui sa insemne o lupta cu secundele, pe traseu si nu o lupta oarba, ascunsa, o lupta a orgoliilor personale. Vedem in campania echipajului romanesc un exemplu de urmat. Si spunem asta pentru ca toata lumea recunoaste faptul ca daca ne lipseste ceva in acest moment, acesta nu este decat modelul. Sa dea Domnul ca anul viitor sa vedem in Campionatul Mondial de Raliuri nu unul, ci mai multe echipaje romanesti. Voia, se stie, e a Domnului, insa vrerea, in mod infailibil, ramane a omului…
Romeo Tudorache
PS. Consideram ca amestecarea problemelor lui Costica Raileanu cu participarea echipajului romanesc in Campionatul Mondial de Raliuri nu este tocmai potrivita. Ne limitam doar la a pune cateva intrebari retorice: Care a fost cea mai buna performanta a lui in Formula Renault Campus? Trecerea lui in Formula Ford reprezinta un pas inainte sau un pas inapoi? Cum a ajuns sa alerge in Formula Renault Campus si cine a fost sponsorul lui principal, din punct de vedere material si moral, pentru ca nicaieri nu am gasit vreo referire la acesta, asa cum ar fi fost normal? Daca performantele lui din Franta ar fi fost demne de luat in seama, probabil ca am fi gasit undeva in presa o referire concreta la acest lucru. Intr-un material publicat in urma cu doar cateva zile, Gazeta Sporturilor noteaza doar: “2002 – pilot in Formula Renault Campus. 2003 – pilot in Formula Ford”. Atat si nimic mai mult. Ne exprimam speranta ca un sponsor interesat de evolutia lui viitoare ii va pune la dispozitie cei 65.000 de dolari (si nu 100.000) de care are nevoie si ca el va reusi in viitor sa confirme. Spunem asta pentru ca si pe masina lui, ca si pe a lui Titi Aur, apare tricolorul romanesc…
Foto: Aur Constantin/ Moraru Silviu/ #72 Mitsubishi Lancer Evo VII/ Stohl Racing
Un clasic a spus: “Adevarata valoare a unui neam o reprezinta felul in care isi recunoaste si cinsteste eroii”. Parafrazand acest dicton, putem spune ca “Forta unui popor o reprezinta felul in care isi recunoaste si cinsteste valorile”.
Poate ca aceste cuvinte par oarecum deplasate atunci cand iti propui sa vorbesti despre un sportiv. Nimic mai fals! Sportivul este un ambasador al natiunii din care care provine si nu de putine ori natiunile mici ajung sa fie identificate intre toate celelalte natiuni ale lumii tocmai prin numele unui astfel de ambasador.
Balas, Comaneci, Nastase, Tiriac, Hagi, iata nume cunoscute in intreaga lume, nume ce au devenit in fapt simboluri ale tarii noastre.
Din pacate, de multe ori, din cauza perspectivelor divergente cu care se confrunta societatea romaneasca, respectarea principiului formulat de Tacit, anume acela de a scrie istoria “sine ira et studio” (“fara mânie si partinire”), ajunge sa fie doar o exigenta superlativa, ramanand doar in stadiul de aspiratie, doar un punct de reper de neatins, un ideal.
Desi in tara noastra promovarea valorilor ar trebui sa imbrace caracterul unei politici de stat, de multe ori aceasta promovare se opreste la stadiul declarativ, valorile – si aici nu ne referim numai la valorile sportive, ci si la cele culturale, tehnice, etc. – fiind de multe ori impiedicate in drumul lor spre ascensiune de diferite obstacole, ele fiind lipsite de orice suport material si uneori chiar moral.
“Culturile sunt egale din punct de vedere al vocatiei lor. Mijloacele de care dispun le fac inegale”.
* * *
Putem spune fara sa gresim ca sportul automobilistic românesc este practic necunoscut in afara tarii. Si acest lucru este adevarat in ciuda faptului ca valorile, de-a lungul timpului, nu au lipsit. De ce s-a ajuns la aceasta stare de fapt? Poate pentru ca niciodata nu a existat o implicare reala a factorilor care concura la obtinerea unui rezultat demn de a fi luat in seama. Pentru ca prea mult acest sport a fost bagatelizat, pilotii fiind transformati in “frumosi nebuni”, iar performantele lor fiind puse in umbra rezultatelor obtinute in alte sporturi.
Iata ca in acest an vom fi martorii unui adevarat eveniment. Un echipaj românesc va lua startul pentru un intreg sezon intr-o competitie mondiala. Despre aceasta participare s-a scris destul de putin, insa s-a vorbit foarte mult. Si nu sunt putini cei care considera aceasta participare doar o aventura fara sorti de izbanda. Nu credem ca izbanda o poate reprezenta in acest moment obtinerea unui titlu mondial.
Izbanda o reprezinta, in viziunea noastra, “spargerea ghetii”, deschiderea unui nou drum si in acest sport. Prezenta unui echipaj românesc in campionatul mondial poate fi considerat “un pas mic pentru omenire”, insa va trebui sa-l percepem ca pe “un salt enorm” pentru sportul românesc. Si poate ca ar fi cazul acum sa asistam la o adevarata schimbare la fata a României, sa lasam la o parte ranchiuna si antipatiile, sa recunoastem importanta acestui moment, pentru ca, in fapt, TITI AUR si SILVIU MORARU ne vor reprezenta ACOLO pe fiecare dintre noi…
Anca Gheorghe
Romeo Tudorache
