Un clasic a spus: “Adevarata valoare a unui neam o reprezinta felul in care isi recunoaste si cinsteste eroii”. Parafrazand acest dicton, putem spune ca “Forta unui popor o reprezinta felul in care isi recunoaste si cinsteste valorile”.
Poate ca aceste cuvinte par oarecum deplasate atunci cand iti propui sa vorbesti despre un sportiv. Nimic mai fals! Sportivul este un ambasador al natiunii din care care provine si nu de putine ori natiunile mici ajung sa fie identificate intre toate celelalte natiuni ale lumii tocmai prin numele unui astfel de ambasador.
Balas, Comaneci, Nastase, Tiriac, Hagi, iata nume cunoscute in intreaga lume, nume ce au devenit in fapt simboluri ale tarii noastre.
Din pacate, de multe ori, din cauza perspectivelor divergente cu care se confrunta societatea romaneasca, respectarea principiului formulat de Tacit, anume acela de a scrie istoria “sine ira et studio” (“fara mânie si partinire”), ajunge sa fie doar o exigenta superlativa, ramanand doar in stadiul de aspiratie, doar un punct de reper de neatins, un ideal.
Desi in tara noastra promovarea valorilor ar trebui sa imbrace caracterul unei politici de stat, de multe ori aceasta promovare se opreste la stadiul declarativ, valorile – si aici nu ne referim numai la valorile sportive, ci si la cele culturale, tehnice, etc. – fiind de multe ori impiedicate in drumul lor spre ascensiune de diferite obstacole, ele fiind lipsite de orice suport material si uneori chiar moral.
“Culturile sunt egale din punct de vedere al vocatiei lor. Mijloacele de care dispun le fac inegale”.
* * *
Putem spune fara sa gresim ca sportul automobilistic românesc este practic necunoscut in afara tarii. Si acest lucru este adevarat in ciuda faptului ca valorile, de-a lungul timpului, nu au lipsit. De ce s-a ajuns la aceasta stare de fapt? Poate pentru ca niciodata nu a existat o implicare reala a factorilor care concura la obtinerea unui rezultat demn de a fi luat in seama. Pentru ca prea mult acest sport a fost bagatelizat, pilotii fiind transformati in “frumosi nebuni”, iar performantele lor fiind puse in umbra rezultatelor obtinute in alte sporturi.
Iata ca in acest an vom fi martorii unui adevarat eveniment. Un echipaj românesc va lua startul pentru un intreg sezon intr-o competitie mondiala. Despre aceasta participare s-a scris destul de putin, insa s-a vorbit foarte mult. Si nu sunt putini cei care considera aceasta participare doar o aventura fara sorti de izbanda. Nu credem ca izbanda o poate reprezenta in acest moment obtinerea unui titlu mondial.
Izbanda o reprezinta, in viziunea noastra, “spargerea ghetii”, deschiderea unui nou drum si in acest sport. Prezenta unui echipaj românesc in campionatul mondial poate fi considerat “un pas mic pentru omenire”, insa va trebui sa-l percepem ca pe “un salt enorm” pentru sportul românesc. Si poate ca ar fi cazul acum sa asistam la o adevarata schimbare la fata a României, sa lasam la o parte ranchiuna si antipatiile, sa recunoastem importanta acestui moment, pentru ca, in fapt, TITI AUR si SILVIU MORARU ne vor reprezenta ACOLO pe fiecare dintre noi…
Anca Gheorghe
Romeo Tudorache
